Sunt unele zile bizare în care se întâmplă ca problemele de căpătâi ale existenţei să ţi se releve cu brutalitate. Inutil să te mai întrebi dacă totul e hazard ori sunt evenimente ce trebuiau să se întâmple. Şi cât e din vina noastră dacă totusi nu credem în entităţi divine? Şi cât îţi poţi permite să conştientizezi şi să rosteşti doar pentru ţine că vina de căpătâi e a unei anumite persoane? Îţi întinezi sufletul cu gânduri despre imperfecţiunea oamenilor, inclusiv a ta, poate n-ai ştiut să schimbi ceva în cel de lângă tine.Totul e atât de fragil în lumea asta şi e atât de facil să strici simetria ei...
Însă de ce unii sunt atât de nepăsători în ceea ce fac?
