pacea-o utopie?

Vârsta inocenţei s-a scurs. Omenirea nu mai crede în pace şi toleranţă. Vin timpuri tulburi.

imaculat

 

Aşteptând izvoarele cuvintelor, m-am zidit într-o citadelă interioară de pagini încă nescrise.

trovanţii inspiraţiei

,

De ce ţi-ar păsa de nori când privirea-ţi ar trebui să străbată depărtările neţinând cont de ochiurile stâmbe ale perdelelor cenușii. Impietrirea ţi s-ar scurge de pe epiderma infierbântată de clocotul ideilor, ca o biatã piele năpârlită de șarpe.  Ai rămâne in baia de lumină a inspiraţiei, desantată de zbuciumul criticilor doar ochiul sinelui propriu, ca de vasilisc, te-ar radiografia până in genunile și bulboanele sufletului. Păcatele, descompuse alge suculente, ar fertiliza florile unor alte trăiri...

A te cunoaşte ca om care contează

A fi tu însuţi.

,,Cunoaşte-te pe tine însuţi‘‘ a devenit o axiomă. Dar câţi dintre noi avem libertatea de a ne cunoaşte cu adevărat fără a trăi prin normele impuse de societatea şi anturajul nostru.  Câte generaţii irosite de conflicte mai mult sau mai puţin mondiale, câte talente strivite înainte de a se afirma total...

A-ţi atinge visul

A visa...
A avea un vis şi a-l urma, dincolo de piedicile existenţei prozaice şi de îngrădirile impuse indirect de cei din jur. De aceea, respectul meu profund e pentru cei care trudesc pentru a-şi adjudeca visul.
A fi în spaţiul virtual al idealului împlinit , înseamnă mult mai mult decât momentul acela, înseamnă tot drumul parcurs, toată sudoarea, toate zilele dedicate, toate privirile şi vorbele dezaprobatoare pe care a trebuit să le ignori.
Victoriile obţinute cu greu sunt mult mai valoroase decât cele obţinute facil pentru că primele fac din cei care le obţin, nişte eroi ai ţelului propus.

debut autumnal

Infiorata de racoarea de cuart a zorilor primei zile de toamna,

Am intampinat noul anotimp cu ochii larg deschisi,

Ca intaia oara, parca, mi-am clatit ochii cu purpuriul fasiilor de matase ale vazduhului,

Festonate pe linia orizontului, intr-un vesmant cosmic al rasaritului.

M-am smuls cu radacini cu tot visului si m-am implantat in solul realitatii unei noi zile,

Zi in care secundele se scurg, fiecare dramuita in parte, in clepsidra timpului.

Si am pornit in lumina, invesmantata in racoare, ca intr-o aura lichida ce strabate porii ca o maree.

Am privit petecul de cer inobilat de heraldica selenara, ca un imens medalion de fildes aninat la gurmazul noptii,

Insotindu-ma din ce in ce mai stearsa, din ce in ce mai pierduta in lumina, dizolvandu-se in realitate,

Ca ispitirile onirice , in ratiunii, despletite de lumina pasiunea visului.

Viata in scurte si simple definitii proprii

Copilul e un inger invesmantat in hainele realitatii croite pe tiparul si din tarana stramosilor.

Copilaria e sotronul pe care ingerii nascuti trebuie il joace spre a patrunde in joaca vietii si a maturitatii.

Adolescenta e viitura cu care sufletul isi croieste drum prin trupul devenit matur.

Tineretea e atingerea Everestului vietii si croirea propriului traseu permis de destin.

Boala e scurtcircuitarea unor subansamble ale sistemului organismului sau vicierea/ virusarea unui program fiziologic.

Batranetea e autocritica naturii.

Moartea e genocidul indreptat de legea firii asupra vietii.

Nasterea e accidentul mirific al viului.

Timpul e pelicula pe care ne zugravim ipostazele destinului.

Spatiul e depozitul universal al peliculelor temporale.

regatul pierdut al animalelor

E la moda o noua viziune prin care percepem natura, trist, prin fotografii si filmulete cu animale surprinse in habitatul lor, sugerand o lume intristata.

Privesc imagini cu animale rezidente in ultimele oaze de salbaticie ale planetei

Si ma incearca un gand ciudat: animalele sunt triste sau ingrozitor de plictisite,

De parca existenta lor este un supliciu, o obligatie nedorita de a trece prin viata

Dar ce sa faca bietele, nu se pot lupta cu instinctele primordiale.

Privesc mirata de ceva timp lipsa licarului acela din privire, boturile cascand a lehamite, mersul cu soldurile leganandu-se a plictis.

Doar satisfacerea unor instincte si nevoi fundamentale le mai anima: vanatoarea si instinctul de reproducere,

In rest doar nostalgia dupa clipele copilariei cand, pui fiind, se jucau de-a viata

Si tristetea data de faptul ca lumea nu mai este regatul pe care sa-l carmuiasca ele,

Adevaratele regine ale planetei, detronate de creaturile bipede si glasuitoare.

Imi pare ca privirea lor emana nostalgia dupa tinuturile verzi si nesfarsite de odinioara, care acopereau tinuturile desertice de azi,

Imi pare ca ele poarta in ochi blestemul fosilelor uriase care isi plimba spectrele printre ruinele monumentale ale istoriei.

Clatin din cap si ma intreb unde este frenezia de a trai, bucuria de a savura fiecare clipa de existenta,

Le-am confiscat-o noi aproape pe toata, noi, creaturile care defrisam de parca am extirpa apendice nefolositoare de pe scoarta terestra,

Exterminam ecosisteme de parca am trata cu antibiotice colonii de microbi patogeni?

Pana si animalelor de companie le anihilam bucuria de a se bucura de natura, de instinctele dobandite in milioane de ani de evolutie,

De libertatea de a se folosi de agilitatile lor in a vana si a evita sa devina vanat, de a participa la reintegrarea in lantul trofic al planetei.

Gandesc toate acestea dar refuz sa impartasesc tristetea aceea, ma bucur ca exist, ca sunt partasa la miracolul fantastic al naturii

Si imi doresc sa traiesc vremuri mai entuziaste in care sa troneze respectul pentru natura si creaturile evolutiei si sa fie parte componenta a sufletului nostru.

caderea in pacat si exilul din eden

Cautam instinctiv edenul pierdut in clipa ancestrala de ratacire,

Scormonind in adancul inimii dupa sentimente pure,

In necunoscutul nesfarsit al mintii dupa ganduri profunde,

Sau in universurile concentrice care pornesc din noi catre infinit.

Cum am fi cu adevarat constienti de noi daca nu am trasa dorinte si teluri

Pe catena existenei proprii scurgandu-se catre exitus,

Daca am vietui intr-o zona fara trebuinte profunde,

Fara greseli si tatonari, fara termeni de comparatie cu idealul?

Raiul seamana cu o viata indestulata, traita in relaxare si calatorii?

Sau e aproape de aceia care isi cufunda mintea in cunoastere si spiritualitate?

Raiul a fost situat sub o sfera de cristal divin care a fost sparta de cotorul marului cunoasterii aruncat spre cer.

Gasim urmele edenului in cioburile ingropate adanc in tarana, vestigii ale istoriei umane si istoriei vietii animale,

In inconstientul colectiv sau in miturile vorbind despre generatia de aur a umanitatii,

In existenta actuala a speciilor ce inca mai exista pe planeta,

In trairile date de iubirea adevarata care face sa functioneze mintea dupa alte scheme.

Sau in tendinta inascuta a omului de a cauta o credinta care sa-i organizeze existenta.

Merita sa suspinam dupa ce ne inchipuim ca am pierdut sau trebuie sa ne multumim cu ce avem in jur si in noi?

Oare de ce acea muscatura din fructul interzis a fost sinonima cu caderea in pacat?

Ne foloseste la ceva constientizarea binelui sau a raului si trairea pe cont propriu a vietii noastre?

amintiri

Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am este imaginea unei fantani cu cumpana. Undeva pe langa Bucuresti, inainte de 1980. Mi se parea o imagine rupta din alta dimensiune a timpului, in care oamenii stiau sa traiasca dupa alte criterii, mult mai aproape de natura. Imi parea mai autentica decat toate casele de la muzeul satului, imi parea vie. Locul in care era amplasata emana parca energii pozitive, ca o poarta catre alt taram din care primeam, prin licoarea clara, mesaje despre apa vie, cea mai racoritoare apa bauta de mine vreodata.

amfora

M-am inchis in mine ca in strafundul unei fantani parasite, ca in interiorul unei amfore smaltuite. Nimic nu ma mai cutremura, nimic nu mai ajunge la mine. Viata se scurge deasupra mea; din realul zilelor, rumoarea vocilor, ecoul faptelor raman doar concluzii firave. Sperantele nu stiu a trai in adanc, de aceea sunt doar un banal om pe pamant...si degeaba mai vreau zbor inalt de condor pe deasupra de nor, apoi vis calator, sunt un biet muritor...

flori, culori magice

Lacrima lunii, prelinsa pe cupa de flori, flori albe, flori mov, scaldand chip de petale in boabe de roua. Raze de soare strecurate discret printre ramuri de arbori si corole de flori, intr-un inceput de zi insorita.

Trandafirul, eternul...

Rosu, culoare ce erupe din stralucirea flacarii rosii, din pasiunea dansului de flamengo, din intensitatea trairilor, din involburarea sangelui indragostitului si din gratia rochiilor rosii ale dansatoarelor patrunse de ritmul tangoului. Parfum ametitor pe brate voluptoase asteptand imbratisari. Parfum si culoare intr-o singura floare.

acvatica

Maree fluturand pescarusi deasupra valurilor, batiste simbolice.

Cuvintele mainilor

Desir ganduri, catene din mine si infasor ecuatorul lumilor de cuvinte...

Drumul...

Calatorind, ma inchipui trasand braie imaginare pe sfera planetei. Totul pana la primul semafor...

romantic dream

Imi doresc un amurg muiat in nuante de dor
Sa-mi aline irisi si ganduri ce dor...

















Iar pupilele, muiate-n cerneluri de noapte,
Sa-mi odihneasca visand curcubee de pleoape.

Imi doresc un orizont unduind bleu-vioriu,
Pulsandu-mi in vene, calm, monoton, linistit, azuriu...

Si nopti ca margele de safir cu licariri instelate,
Sa-mi risipeasca taceri, temeri si clipele-incordate...


















Cu bizare furtuni si rapaieli racoroase,
Cu siroaie scurgandu-se obsesiv peste case...

Cu nopti linistite in lumini palpainde,
Si zambete calde reflectate-n oglinde...















Cu miresme de roze si acorduri vibrande,
Cu timpul ce curge cascade-secunde.
















Cu poeme citite din tomuri uitate,
Rostite ca Torra, soptite, visate...























Cu dimineti insorite, muiate-n lumina,










Cu nisp presarat de-a pasilor vina...


















Si nori desenand inimi pulsand
Poezii de lumina pe cer recitand...

spovedanie profana

Sfante regim disociat, preasanctitatea voastra regim Atkins, iertare! Iertare va cer caci am pacatuit inaintea voastra! V-am tradat cu necredinta caci ispita a fost peste puterile mele. Am mancat o inghetata plina de calorii (am halit-o fara remuscari) si am pacatuit cu gandul privind formele ispititoare ale unei felii de pizza. M-am desfranat cu mirosul unui snitel de pui si stiu, nu am scuza. Am privit cu dispret paharul de apa plata si am ravnit o gura de prigat. Pot oare a mai gandi ca mai pot fi primita in loc cu liniste sufleteasca, loc cu verdeata, hipocaloric si predominant vegetarian? Mai pot mosteni imparatia celor fara celulita? Promit sfintiilor voastre ca ma voi pocai si voi face penitenta, iertare va rog. Voi face matanii si ore suplimentare de aerobica, zece abdominale in plus pentru gandurile mele abominabile. Voi citi de zece ori "acatistul" alimentelor si al cantitatilor permise. Asa sa-mi ajute sfantul cantar!

Farame de ganduri cu aroma de cafea

Localizare in timp: prima saptamana de cand sunt preponderent vegetariana, a doua zi de concediu, a treia zi de cand ma simt bine dupa gripa (se putea s-o ratez macar pe asta?). Voiam sa enumar si faptul c-am devenit abstinenta la cafea dar nu, nu inca sau n-ai sa vezi.
L-am visat azi noapte pe M. , i se intamplase o nenorocire insa la finalul visului se facea ca avea mana amputata mai jos de cot, m-am trezit ingrozita, bine ca a fost doar un vis, slava cerului.
Incerc sa-mi ajustez felul de a fi, mi-as dori mai multa retinere, mai putina dorinta de a riposta la gesturi care ma sicaneaza, mai putin venin in replici fata de viperine.
Ma ingozesc cate lucruri lasate nerezolvate s-au aglomerat pe lista mea de prioritati si parca vin in cascada. Persoana mai degraba impulsiva, am ajuns sa-mi doresc sa-mi organizez prioritatile ca pe un sifonier cu haine perfect aliniate pe categorii, sa nu mai simt timpul sfidandu-ma.
G mi-a demonstrat inca o data care e pozitia lui vis-a-vis de noi, vis-a -vis de propria constiinta, ma dezamageste felul in care isi tradeaza propria persoana, imi doresc ca trezirea sa nu-i fie dramatica sau tragica...
Ma amuza, dar in felul acela nu prea vesel, imaginea de contestatoare a gesturilor neadecvate pe care mi-am facut-o in ochii lui G, A lui E, a colectivului in care lucrez. Dramatizez, dramatizez si nu-mi place sa taxez la sange, greselile proprii le transform in tragedii colosale, o singura persoana ramane imuna la felul meu de a fi, M.
Calatoresc uneori printre amintiri si raman uimita cata luciditate mi s-a adunat in suflet chiar daca uneori ma intorc la un ucigas la locul comiterii crimei, adica in acele amintiri.
Ma asteapta o saptamana incarcata si tensionata, e deci momentul sa ma mobilizez.

A-ti fi margine tie

Uit uneori ca nu sunt centrul universului ci doar centrul propriului Sine...

Ziua de maine

Sa stii sa mergi cu pas hotarat catre propriul destin, in acerba echilibristica cu obstacolele oferite de viata, ce har. Sa nu te poticnesti, sa nu obosesti, sa tii capul sus... Sa nu-ti pese de norii zilei de azi, sa uiti furtunile zilei de ieri, sa te vezi acolo... Ziua de maine e a ta, maine va fi soare.

un strop de frumusete...

Un strop de frumusete pentru ziua ce va veni.

Caci vreau doar un strop de iertare pentru ca in ziua de ieri poate am ranit, nu am fost cum as fi vrut sau m-am razgandit punand ratiunea sau nechibzuinta inainte. Intr-o viata de om fiecare facem mai mult sau mai putin decat atat...

Gandesc si scriu pentru mine insa...
Imi ascund uneori particule din cuvinte adanc in minte, trairi , amagiri, replici si raspunsuri acide, pe unele mi le reprim insa tot mai vorbim. Uneori insa arunc cuvinte neslefuite, cutite, facute sa-atinga dar ades ma caiesc (sunt doar un om, vietuiesc) . Cel mai rau e cand arunc cuvinte negandite, aduse pe buze accidente nedorite...

Jocul cu focul

......

.....

.........

.......

.........


............


............

Te simt invesmantat in mantia magiei, te simt cum jonglezi cu sunetele, cu silabele si cu adjectivele.

Ochii tai arunca valvatai rosii de mister despicand departarile in fasii si faramitand gandurile pe pervazul imaginatiei.

Zugravesti nopti adanci in jur spre a aprinde focurile tale magice muiate in durerile inconstientului

Si a le proiecta in neantul visului morfeic, picurandu-le ca pe o potiune descantata, sub pleoapa violeta a ochiului.

Te joci cu focurile, necunoscutule, arena circului e prea neincapatoare pentru desfasurarea ta mareata de forte,

Cercurile in care ne invalui sunt totodata sfere energetice in care tii captive sentimentele si spaima,

Inimile ce-si dilata atriile intr-o secunda a uimirii, intr-un suspans intins pe calapodul unei apnee,

Ne faci sa mergem pe sarma fara a vedea ca nu avem plasa caci porunca ta este lege,

In valuri de flacari ne parjolesti ratiunea, cu sabii taioase iti scrijelesti evele in cuferele vointei tale.

Totul este pus in umbra numarului tau care ridica publicul in picioare, in valuri extaziate.

aparente

Ne invaluim in aparente caci sub vesmantul aparentelor ne simtim cel mai bine. Abordam o siguranta artificiala, un calm contrafacut caci el este armura cu care intampinam situatiile neprevazute. Cine ne poate contrazice in afirmatiile noastre cand ele stau impotriva afirmatiilor subalternilor? Ce daca sunt usor eronate, numai un strop cat sa nu fim nevoiti sa luam masuri speciale pentru nevoi speciale... Lasa ca situatia este inca sub control, de ce sa ne legam la cap cand nu ne doare. Azi nu e cazul sa fim eroi , nu in momentul acesta, asteptam cazurile care sa merite deranjul, azi chiar nu avem in ochii cui sa ne remarcam. Azi vrem liniste si la cat de speciali suntem, vom avea linistea asta si in sufletul nostru, indiferent de imprejurari.

timpul

Timpul se scurge din ce in ce mai repede. Anotimpurile se succed in goana, saptamanile zboara, minutele se volatilizeaza. Am tot mai mult impresia ca zilele s-au scurtat, ca somnul nu-mi mai este niciodata de ajuns, ca nu mai am suficienta vreme sa fac tot ce mi-am propus, sa rezolv toate problemele care imi bat la usa. Multi ne plangem de asta. Se spune ca percepem ca ziua are 16 ore, nu 24 cat ne arata ceasul. Asa simtim dar si comportamentul nostru e schimbat. Nu mai gasim vreme sa interactionam, sa ascultam pe cel de langa noi, sa ne plimbam cu mintea golita de griji pe aleile unui parc sau pur si simplu fara tinta. Gonim cu o mie de treburi in minte, sa rezolvam, sa aranjam, sa acumulam, sa avansam. In timpul liber ramanem sclavii televizorului, internetului, uitam de cel de langa noi sau chiar de noi, iar odihna, lectura, reveria cu ochii deschisi e uitata...Si suntem din ce in ce mai obositi, mai stresati, mai deziluzionati ca anii trec.

tipologii

Da-i prostului puterea si te vei convinge ce zace in el. Daca mai aveai dubii, acum ele vor fi risipite. Si nu este un simplu prost, are inteligenta cat cuprinde insa toata e cantonata in aria corticala raspunzatoare cu smecheria si tendinta de a prosti pe ceilalti, de a-i face sa-i para inferiori. Totul se rezuma la el la cum sa te fofilezi in fata raspunderilor si cum sa pasezi treaba altora. Desteptul asta abia asteapta sa calci cu stangul ca si sare pe tine ca un sacal, sa-ti faca publica greseala, sa te exploateze si sa iasa el in fata . A stat el mult si bine in spate dar acum...s-a intors roata: a apucat bine cu dintii prilejul de a te face una cu pamantul, pe tine si pe cei asisderea cu tine. Daca are pozitia necesara, de ce sa nu te ajute nintel sa te scufunzi, de ce sa nu se catere pe cadavrul tau inca viu ca se ridice mai sus? Ce e aia mandrie, de ce ai avea-o? Stai nintel ca ti-o terfeleste el bine, e specialitatea lui. Cum ne-am procopsit cu el nu stiu...Probabil are mirosul dezvoltat si ii dibuie pe cei ca noi. Stie prea bine sa transforme jena noastra de a-i spune de la obraz ca este un gunoi si isi zice ca aici e de el, a dat peste niste fraieri pe care sa-i faca. Bunul simt e confundat cu prostia in jungla asta de saocietate in care ne ducem traiul iar el e lighioana perfect adaptata sa se remarce ca lider, prost si lenes, nepriceput si laudaros.

stele norocoase

Steaua norocoasa a fiecaruia, bun subiect la care sa te gandesti... Insa, oricat ai crede in propriile forte si ai munci pentru a progresa, trebuie sa recunoastem ca la un moment dat, daca nu te ajuta un pic si astrele, degeaba te caznesti. Orice nume ai purta, oricate persoane ar sta in spatele tau gata sa-ti sara in ajutor, daca nu te iubeste si cineva acolo sus, degeaba. Cunosc oameni care au muncit enorm sa se afirme, sa-si faca o cariera dar se simt fara de noroc esuand repetat in viata de familie sau ajungand pacienti ai spitalelor la varste tinere. Altii. pornind de foarte de jos, fara nici o farama de ajutor, doar prin munca si perseverenta si-au facut o viata reusita. Multi se complac intr-o situatie de mijloc in care nu-si doresc prea multe si nici nu depun eforturi prea mari pentru ceva anume. Si dorintele fiecaruia sunt diferite iar a te implini depinde de ce simti ca te reprezinta si te face cu adevarat norocos, conditie materiala stralucita, familie armonioasa, cariera, faima, iubire implinita, prieteni, echilibru sufletesc si in primul rand sanatate. Eu doresc tuturor sa aiba tot ce isi doreste, vegheati de o stea norocoasa.

calea

lacrimi in picuri de chihlibar

Tot balansez zambete si amaraciuni si nu mi se pare corect. Zambet mercantil pe chipul tau si banuieli amare apasand talgerul pe partea mea de suflet, inclinandu-l spre dezamagire. Prea multe vorbe sterile, fapte, indiferenta, tu, prieten schimbat in masina de fabricat bani... Iar acest gest va pune stavila amintirilor frumoase ce-au dat stralucire adolescentei amandorura. Sa preschimbi increderea intr-un pumn de arginti, un nimic pentru tine, prea putin. Insa prietenia nu face recurs... poate iarta insa nu uita.

stari si zile

Ce as putea sa spun azi despre mine? Sunt vesela si trista, sunt visatoare si serioasa, caut soarele si trag storurile pentru umbra. Dupa zile de-a randul in care ma sfortam din rasputeri sa schimb ceva in jurul meu, constat ca un simplu zambet detasat transforma oamenii. Poate ca a venit vara si in sufletele celor mai inghetate sloiuri... Las orele sa treaca parca asteptand ceva dar sunt si linistita si impacata cu mine, caci ce trebuie sa se intample sigur se va intampla indiferent de vointa mea. E chestie de karma,nu de psihologie pozitiva, cel putin azi, nu. Dar au fost zile cand aceasta a fost chiar binevenita mie. Azi imi privesc palmele si le vad puternice nu tremuratoare, ochii ma privesc din oglinda senini, nu cu priviri piezise. Mai tarziu cand ma voi satura de gustul imbatator al impacarii cu mine, voi scotoci si prin inima si un picut mai tarziu imi voi scoate balanta spre a cumpani ce e mai bine de facut. Asta daca nu apune soarele prea devreme...

vorbe

Uneori aruncam cu vorbe, asa, sa fie . Facem musuroaie de nisip din vorbe, zicand ca-s castele si emana spirit si apoi speram sa vina valul apei sa-l stearga ca si cum n-ar fi nimic.Joaca de copii care arunca cu nisip in ce nu pot cuprinde, toti ne pricepem la asta insa unii mai mult decat altii. Copiii simt mai mult decat inteleg, unii nici macar n-au simtul limitei, nu stiu sa faca demarcatia clara intre ce pot atinge si ce nu au voie sa farame. Unii chiar suntem niste copii prostuti sau ne scuzam crezand ca daca spunem asta ...click delete and page up...

candva, acolo...

Si chiar daca valurile vin si pleaca stergand arhitectura pasilor mei, eu stiu ca am fost acolo. O frantura de timp, o secunda de vis, la fel ca viata, trecatoare. Un mic zambet uitat pe creasta unui val, un tipat de pescarus purtand pe aripa sa dorinta de nemarginire, risipind-o ca pulbere de soare deasupra valurilor, purtand-o spre adancul oceanelor. Ducand-o acolo unde salasluiesc unele vise pierdute, imbracandu-se in foite de sidef si asteptand molcome pescuitorii de perle...

stea violet

Ratacita printre stanci, cu petale deschise avid spre mangaierea solara, o minune violet pipaie adancul ce se deschide deasupra sa. Ca un ochi sorbind nemarginirea, ca un suflet cautand, dincolo de solul arid, puncte de sprijin in lumea de dincolo de nori, minunea violet viseaza. Viseaza pulsand viata si frumusete, viseaza erupand violet printre stanci.

lupta!

NU-I PACAT DE FRUMUSETEA TA SUFLETEASCA

PENTRU A STA CU GARDA JOS? NU-I PACAT SA

IROSESTI SIMTIRI SI TRAIRI PRIN GANDURI

SUMBRE? FAPTELE NOASTRE STIUTE SI NESTIUTE

SUNT ROTI IN MISCARE CE AFECTEAZA VIATA

CELOR DIN JURUL NOSTRU, A COPIILOR NOSTRI,

A PRIETENILOR, A MULTOR PE CARE NU-I BANUIM.

CE-TI PASA DE PARERILE CELOR PE CARE II STII

CA NEPRIETENI? TRAIESTI PENTU TINE SI PENTRU

AI TAI, PRIN SPERANTELE SI IUBIREA TA CARE TE

DEFINESTE CA OM. CEEA CE AZI PARE A FI CAPAT

DE DRUM, MAINE POATE FI UN NOU RASARIT.

RIDICA-TE SI LUPTA, VIATA E PENTRU A FI TRAITA,

NU PENTRU A STA IMPASIBILA SAU MAI RAU A O

PUNE SUB SEMNUL INTREBARII. TRAIESTE PRIN

TINE SI PENTRU TINE, PRIN COPIII TAI SI PENTRU

EI. TRAIESTE PENTRU PRIETENIE SI MAI BINE IN

VIITOR! FAPTELE CARE TE-AU RANIT AU PORNIT

DIN JOCUL HAZARDULUI SI IN HAZARD TREBUIE

SA RAMANA. CEEA CE TREBUIE SA DUREZE SI SA

AIBA CONTINUITATE VA DAINUI, CE E FRAGIL

TREBUIE DAT DE-O PARTE, DE ACEEA TREBUIE SA

LUPTI PENTRU TINE SI SANSA TA REALA, PENTRU

A NU ABANDONA PRINCIPIILE CARE TE DEFINESC

IN FORUL TAU INTERIOR. LUPTA!