stele norocoase

Steaua norocoasa a fiecaruia, bun subiect la care sa te gandesti... Insa, oricat ai crede in propriile forte si ai munci pentru a progresa, trebuie sa recunoastem ca la un moment dat, daca nu te ajuta un pic si astrele, degeaba te caznesti. Orice nume ai purta, oricate persoane ar sta in spatele tau gata sa-ti sara in ajutor, daca nu te iubeste si cineva acolo sus, degeaba. Cunosc oameni care au muncit enorm sa se afirme, sa-si faca o cariera dar se simt fara de noroc esuand repetat in viata de familie sau ajungand pacienti ai spitalelor la varste tinere. Altii. pornind de foarte de jos, fara nici o farama de ajutor, doar prin munca si perseverenta si-au facut o viata reusita. Multi se complac intr-o situatie de mijloc in care nu-si doresc prea multe si nici nu depun eforturi prea mari pentru ceva anume. Si dorintele fiecaruia sunt diferite iar a te implini depinde de ce simti ca te reprezinta si te face cu adevarat norocos, conditie materiala stralucita, familie armonioasa, cariera, faima, iubire implinita, prieteni, echilibru sufletesc si in primul rand sanatate. Eu doresc tuturor sa aiba tot ce isi doreste, vegheati de o stea norocoasa.

calea

lacrimi in picuri de chihlibar

Tot balansez zambete si amaraciuni si nu mi se pare corect. Zambet mercantil pe chipul tau si banuieli amare apasand talgerul pe partea mea de suflet, inclinandu-l spre dezamagire. Prea multe vorbe sterile, fapte, indiferenta, tu, prieten schimbat in masina de fabricat bani... Iar acest gest va pune stavila amintirilor frumoase ce-au dat stralucire adolescentei amandorura. Sa preschimbi increderea intr-un pumn de arginti, un nimic pentru tine, prea putin. Insa prietenia nu face recurs... poate iarta insa nu uita.

stari si zile

Ce as putea sa spun azi despre mine? Sunt vesela si trista, sunt visatoare si serioasa, caut soarele si trag storurile pentru umbra. Dupa zile de-a randul in care ma sfortam din rasputeri sa schimb ceva in jurul meu, constat ca un simplu zambet detasat transforma oamenii. Poate ca a venit vara si in sufletele celor mai inghetate sloiuri... Las orele sa treaca parca asteptand ceva dar sunt si linistita si impacata cu mine, caci ce trebuie sa se intample sigur se va intampla indiferent de vointa mea. E chestie de karma,nu de psihologie pozitiva, cel putin azi, nu. Dar au fost zile cand aceasta a fost chiar binevenita mie. Azi imi privesc palmele si le vad puternice nu tremuratoare, ochii ma privesc din oglinda senini, nu cu priviri piezise. Mai tarziu cand ma voi satura de gustul imbatator al impacarii cu mine, voi scotoci si prin inima si un picut mai tarziu imi voi scoate balanta spre a cumpani ce e mai bine de facut. Asta daca nu apune soarele prea devreme...

vorbe

Uneori aruncam cu vorbe, asa, sa fie . Facem musuroaie de nisip din vorbe, zicand ca-s castele si emana spirit si apoi speram sa vina valul apei sa-l stearga ca si cum n-ar fi nimic.Joaca de copii care arunca cu nisip in ce nu pot cuprinde, toti ne pricepem la asta insa unii mai mult decat altii. Copiii simt mai mult decat inteleg, unii nici macar n-au simtul limitei, nu stiu sa faca demarcatia clara intre ce pot atinge si ce nu au voie sa farame. Unii chiar suntem niste copii prostuti sau ne scuzam crezand ca daca spunem asta ...click delete and page up...

candva, acolo...

Si chiar daca valurile vin si pleaca stergand arhitectura pasilor mei, eu stiu ca am fost acolo. O frantura de timp, o secunda de vis, la fel ca viata, trecatoare. Un mic zambet uitat pe creasta unui val, un tipat de pescarus purtand pe aripa sa dorinta de nemarginire, risipind-o ca pulbere de soare deasupra valurilor, purtand-o spre adancul oceanelor. Ducand-o acolo unde salasluiesc unele vise pierdute, imbracandu-se in foite de sidef si asteptand molcome pescuitorii de perle...

stea violet

Ratacita printre stanci, cu petale deschise avid spre mangaierea solara, o minune violet pipaie adancul ce se deschide deasupra sa. Ca un ochi sorbind nemarginirea, ca un suflet cautand, dincolo de solul arid, puncte de sprijin in lumea de dincolo de nori, minunea violet viseaza. Viseaza pulsand viata si frumusete, viseaza erupand violet printre stanci.

lupta!

NU-I PACAT DE FRUMUSETEA TA SUFLETEASCA

PENTRU A STA CU GARDA JOS? NU-I PACAT SA

IROSESTI SIMTIRI SI TRAIRI PRIN GANDURI

SUMBRE? FAPTELE NOASTRE STIUTE SI NESTIUTE

SUNT ROTI IN MISCARE CE AFECTEAZA VIATA

CELOR DIN JURUL NOSTRU, A COPIILOR NOSTRI,

A PRIETENILOR, A MULTOR PE CARE NU-I BANUIM.

CE-TI PASA DE PARERILE CELOR PE CARE II STII

CA NEPRIETENI? TRAIESTI PENTU TINE SI PENTRU

AI TAI, PRIN SPERANTELE SI IUBIREA TA CARE TE

DEFINESTE CA OM. CEEA CE AZI PARE A FI CAPAT

DE DRUM, MAINE POATE FI UN NOU RASARIT.

RIDICA-TE SI LUPTA, VIATA E PENTRU A FI TRAITA,

NU PENTRU A STA IMPASIBILA SAU MAI RAU A O

PUNE SUB SEMNUL INTREBARII. TRAIESTE PRIN

TINE SI PENTRU TINE, PRIN COPIII TAI SI PENTRU

EI. TRAIESTE PENTRU PRIETENIE SI MAI BINE IN

VIITOR! FAPTELE CARE TE-AU RANIT AU PORNIT

DIN JOCUL HAZARDULUI SI IN HAZARD TREBUIE

SA RAMANA. CEEA CE TREBUIE SA DUREZE SI SA

AIBA CONTINUITATE VA DAINUI, CE E FRAGIL

TREBUIE DAT DE-O PARTE, DE ACEEA TREBUIE SA

LUPTI PENTRU TINE SI SANSA TA REALA, PENTRU

A NU ABANDONA PRINCIPIILE CARE TE DEFINESC

IN FORUL TAU INTERIOR. LUPTA!

mici minuni vegetale

Minuni se nasc oriunde si din orice sol. Avide sa capteze soare si sa respire aer curat, sa-si scalde petalele in roua diminetii si sa devina mirifice seminte.

oglinzile sinelui

Cateodata e necesar sa ne oglindim sufletul in apele miscatoare ale ratiunii, sa vedem unde petalele ne sunt palite de vantul ambitiei nemasurate, unde capatam culori nepotivite date de iuresul dorintei de a spune totdeauna ,, am dreptate", fara sa cumpanim daca este asa. Ne e necesar sa ne regasim dincolo de corola artificial contruita, adevarata fata si adevaratul drum, pe care l-am piedut de-atatea ori.

lacrimi vegetale

Sub un cer mohorat ce nu promite decat ploaie, in dimineti plamadite din scalda de roua, te-am zamislit pe tine, lacrima amara si fierbinte, brazdandu-mi obrazul intr-o palida si pierduta durere. Dupa nopti in care credeam ca nu mai am lacrimi de plans, mi-am transfigurat inima intr-un ulcior izvorator si mi-am smuls zagazul sufletului, imbratisand din nou pamantul, ca inceput si sfarsit pentru oricare din noi.

draperii de mister

Pe cer si pe oglinda apelor, penelul fermecat al pictorului cosmic si-a desavarsit opera in frumuseti de nedescris iar noi, in lumea visului, transpunem tridimensional in suflete, asa cum ne permite subconstientul, franturi din ce culegem cu simturile prin voalul gros si impenetrabil uneori, ce invaluie realitatea .

zori

Intre noapte si zi, intre cer si pamant, zorii par ca respira prin porii pamantului. Inrouratele carari de munte , incetosatele zari, nasc culori ce invioreaza pupila intr-o explozie de vivacitate a naturii ce-si scutura genele de somn. Copacii isi inalta coroana semeata-n albastrul cerului, isi scalda frunzele in umedul rasarit de soare. Totul e viata si racoare si-ti vine sa strigi: Dati-mi un trup , voi muntilor!

inima de piatra

Ma vreau disparuta in singuratate si uitata de lume. Vreau inima de piatra sa-mi solidific tristeti si indoieli, dureri si lacrimi. Vreau patura de gheata si zapada sa-mi ascund fata, sa nu mai trebuiasca sa rad cand imi simt sufletul insangerat, sa nu mai am zambet si voce calda pe buze cand vreau sa strig .Vreti prea mult voi cei de alaturi dar inima nu-mi mai apartine, e cufundata in zadarnicie ... Si totusi inima de piatra a planetei simte durerea intregii lumi si otrava intregului pamant ce se distruge incetul cu incetul prin poluare si razboaie, prin distrugerea ecosistemelor si modificarea ordinii firii stabila de milioane de ani si zdruncinata in ultima suta de ani. Totusi inima cea vie a planetei are stransa in nemarginirea sa enorm de multa durere... Eu nu sunt decat un fir de praf trecator cu ganduri si tristeti de furnica in acest imens camin - Terra. Totul e trecator, poate si durerea mea...

Marina

Marile isi leagana in hamace de alge vietatile, respirand in ritmul mareelor.Totul capata alta dimensiune in care timpul traieste in alt tempo in fiecare din copii marii. Simturile, saturate de mirosuri primordiale recunoscute de fiinta marina care am fost candva, percep linistea sau furia marii absorbind impresii : culori de verde, albastru, gri-nisip sau variatii tactile date de granulatia nisipului, temperatura apei sau intensitatea brizei . Mare, iti simt valurile la fel ca pe bataile propriei inimii...

Priboieni

M-am simtit toata copilaria mea apartinand unui spatiu si timp apus de aproape un veac, spatiu zugravit cu deosebit talent in istorisirile tatalui meu. Nostalgia ce-l cuprindea povestind pataniile copilariei sale se transmitea ca un fluid magnetizant si ma transpunea in mijlocul acelui loc magic, adevarat picior de plai si gura de rai. Scurtele vacante petrecute in taramul impadurit argesean valorau pentru mine,copil orasean, enorm, erau ca o calatorie in timp, in vremurile copilariei tatalui meu si a tineretii bunicilor pe care nu i-am cunoscut niciodata.Era pentru mine un timp arhaic in care poznele tatalui si a tovarasilor sai se impleteau cu secvente din basmele depanate in serile tarzii si racoroase in satul dintre dealuri si paduri.Imi parea ca acolo spatiul e nemargint, padurile nu au capat iar zilele se scurg molcome si linistite ca in taramul ,, tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte".Compunerile mele cele mai reusite,din vremea scolii generale erau despre acest loc. Mi-aduc aminte cat de impresionat a ramas unchiul meu , plecat din adolescenta din acel loc, citindu-i una din acele compuneri despre Priboieni... Din tipul de gheata, pururi exigent si impunator a devenit ,,om"cu ochi inlacrimati si buze tremuratoare.Poate ca atunci a decis sa se intoarca pentru ultimii ani ai vietii in satul natal. Anii au trecut, generatiile s-au schimbat iar eu ma simt apartinand acelui loc din ce in ce mai putin...

singura

Cat de mult ni se interfereaza vietile cu ale celorlalti! Alegem variante, depunem eforfuri spre implinirea aspiratiilor si... Azi, pentru mine, deznodamantul nu sta in mainile mele. Ce-mi doresc nu coincide cu visele celor de langa mine. Nu stiu de ce, ceea ce sunt nu corespunde exigentelor unora. Poate au un alt model in minte insa rolurile de viata pe care trebuie sa le onorez par a fi contradictorii. Si cu cat ma sfortez mai tare cu atat simt ca se dezintegreaza bucati din eul meu. Sufletul ce-mi apatine imi este uneori atat de strain... Cea mai draga fiinta de pe pamant, pentru mine, sta sa se stinga, iar eu trebuie sa port o masca creata din zambete si minciuni cu care sa-o amagesc si sa-i dau sperante... Oare vlastarul trupului meu imi va suplini haul sufletesc ce incepe sa mi se adanceasca cu fiecare zi in inima? Cand o astfel de durere sta la panda sa te doboare, stilul de viata al celorlalti cu puerilitatile lor, cu tipicurile inutile, iti dezvaluie cine iti este cu adevarat aproape. Iar eu simt ca nu imi mai este nimeni cu adevarat aproape, acum cand imi este atat de greu...

nuante de tristete

Caut frumuseti si culori cu care sa-mi colorez zilele. Constat o alta dimensiune a timpului, care se scurge trist, inutil si dureros pentru mine. El sapa, cu fiecare minut si zi, asemeni unui izvor acid, caverne de singuratate si tristete in sufletul meu. Poate ultima onomastica pentru unii, poate un nou inceput pentru altii mai tineri... Iar eu raman sa pastrez amintiri pe care singura le pretuiesc, talisman in fata greutatilor vietii.

ingeri

Am mangaiat candva doua crestede de ingeri pe care viata i-a lovit nemilos. Acum mature, sunt plecate departe, pe meleagurile altor tari in care sa-si gaseasca implinirile si sa-si uite copilaria trista. Ambitii de parinti care si-au pus sperantele in altceva decat in linistea lor, le-au rapit cea mai frumoasa perioada a vietii. Trece a cincea vara in care nu suntem aproape dar stiu ca se gandesc cu dragoste la mine . Le duc lipsa si le doresc vara frumoasa!

oul

Oul - simbol al inceputului, al perpetuului, al vietii. Creatia initiala, ratacita de la scopurile propuse este repusa in ordinea cosmica divina prin gestul suprem al sacrificiului . Simbolul rascumpararii din pacatul primordial este realizat prin moartea si invierea dupa trei zile. Radacinile obiceiurilor pascale sunt insa adanci si complexe si nu cuprind numai traditia iudaica si crestina. Mostenirea lasata noua de stramosii nostri, pe care obiceiurile si traditiile i-a tinut uniti si le-a oferit identitate nationala, alaturi de limba si obarsii reprezinta piatra de capatai a romanismului nostru.

incertitudini

Ma straduiesc sa dezintegrez asteptarea intre doua fapte ingramadind litere culese, cu degete obosite, de pe tastatura. Le amestec aiurea cu fonturi si bold-uri amestecate ca pe piesele jocului de scrabble. Ma asteapta o noapte alba. Ma gandesc ca m-am schimbat mult in ultimul timp, intrezaresc in strafundul fiintei mele, ca motiv pentru faptele mele, fuga de realitate... Chiar si la serviciu. Nu mai suport atat de usor sa vad durere... Daca mi-ar fi usor sa ma rog as spune doar, Doamne, te rog opreste atata suferinta!!! Eu? Ma percep deformat in ceea ce fac... stiu ca gresesc, oare atat de mult, toti gresim dar... incep sa ma acuz de toate relele din lume... Vreau si eu macar un multumesc sau o apreciere la sfortarile mele... Vreau un semn ca nu sunt omul negru al universului ce ma inconjoara pe raza de ceva kilometri...

Minunat har: sa fii cel mai bun in
ceea ce iti este dat sa faci. Sa
stralucesti chiar si pentru un timp
infim pe firmele stralucitoare ale
domeniului in care activezi.
Cat mai multi ca tine in cat mai multe
domenii ! De aceea iti iertam pacatele...

Idolul tineretii tatalui meu, gascanul.

Imi mai aduc aminte si acum franturi

de imagini din copilarie cand mergeam

la meciurile in care juca in Bucuresti .

Era un fenomen social ,a fost iubit de

suporterii sai cat alti oameni in o suta

de vieti.pacat ca s-a stins asa de

devreme, inca mai avem nevoie de

idoli, chiar si cu pacate.

ani risipiti

Ani frumosi , ani pierduti , ani irositi ca fum de tigare, unde va ingramaditi sa zburati ? Ati fost efemeride zburand catre cat mai inalt, neinduiosate de ochii mei verzi. Ati fost flori firave presate intre file de carti, amintind de furate vacante, faramitandu-si petalele violete neresuscitate de amintirile mele dragi. De ce ma mangaie prezentul cu inca o panseluta trecatoare gata sa se adauge in ghirlanda florilor de nu-ma-uita, aninate de pomul vietii mele, daca imi simt ochii goi si sufletul atat de dezamagit de balanta vise-impliniri, sperante-deziluzii... Cat de mult am avut sa ofer si cat de putin am putut sa daruiesc celor de dincolo de portile ferecate cu lacate de indiferenta si plumb. Cum am putut sa aleg pentru a iubi persoane atat de insensibile si atat de adanc inradacinate in prozaic si anost? Iubirea matura nu cere schimbare si prefaceri, nu cere dovezi si marturii planul pe care se implineste este cel al sufletului altruist, al inimii care sangereaza cand cel iubit sufera si care trepideaza de fericire cand el se bucura. Miracolul iubirii e cand doua suflete care gandesc la fel isi gasesc salas in doua inimi gemene. Eu nu te-am gasit pe tine, cel de dincolo de oglinda viselor mele.

suspendare

Am ajuns intr-o nefireasca suspendare deasupra unui hau plin de incertitudini si angoase... Nu stiu daca suisul parcurs e suficient de lung pentru a-mi permite o vremelnica relaxare si mai ales, nu stiu ce ma asteapta pe piscuri.Tot ce stiu e ca trebuie sa ma agat cu toata fiinta de solul ce mi l-am ales pentru a-mi infige vremelnic radacinile. Cine trebuie sa-mi soarba savoarea e ratacit pe un alt versant, cel al imbatarii cu ambitii si irosirii in trecatoare framantari. Poate ne vom regasi in vale, dupa zborul pe polenul vreunui fluture.

Astfel a fost seara si dimineata, ziua intai

Dupa nasterea astrelor, expansiunea universului s-a produs intr-o incetinita tacere, invers proportionala cu condensarea timpului inca nenascut. Dar nu exista hotar al timpului, trebuia stabilit cumva. Tanarul pamant, abia scos din atelierul creatiei era fara forma si gol, invaluit in intuneric si el ca si cosmosul ce-l invaluia. Duhul Domnului se misca peste oceanul amorf de energie ce cuprindea intregul. Si Dumnezeu a zis :,, sa fie lumina ! " Si a fost lumina. Si lumina a fost despartita de intuneric si a fost seara si dimineata. Astfel s-a nascut ziua si noaptea si astfel s-a nascut timpul.

cea dintai zi

Nemurirea salasluia in intreita singuratate. Oceanul de energie pura, perfectiunea universului, din care ne tragem, se saturase sa fie doar atat. A voit sa devina cosmica si vie, sa devina materie. Si iata cum spatiul si nemarginirea au izbucnit dintr-un infim punct, intr-un infricosator big-bang, spre trei dimensiuni. Muzica astrelor-primul cantec de leagan al inceputului, fiintarii si scurgerii catre trecut, a insotit durerile facerii lumii. Din energie s-a intrupat atomul-perfect amalgamat din praf de stele. Maternitatea astrelor plamadea neobosita sori. Galaxiile centrifugand timpul intr-o dubla catena-viitor si trecut-si-au asezat temeliile pe locuri bine stabilite. Totul se rotea in sensul dorit, spre scopul dorit. Si totul s-a facut intr-o singura zi.

Oda Cu-vantului

La inceput a fost Cuvantul. Apoi a fost cuvantul-adiere izvorat de pe buzele Adamului muritor, mladiat din corzile sale vocale ca din strunele unei harpe vii, ca din timpanul unei tobe bubuitoare. Cu el alintam si cu el ranim si noi. Ne-a fost daruit la plamadire, odata cu suflarea de viata care ne-a transformat din lut in oameni-fii ai lui Dumnezeu. Ne-a fost pus pe limba, ca margaritar muiat in cascada boltii palatine, picurand din ramurile dendritelor, purtat pe caile mintii in salturi si leganari, in explozive inspiratii sau cufundari in visari. Il daruim ca prinos al inimii noastre sau il azvarlim ca arma taioasa strapungand simtirea aproapelui. Il asternem pe hartie, oglindind in fraze sugestive ideile mintii. Il cantam, restituindu-l vantului ca sirag de margaritare invaluit in armoniesi simtire. Prin el avem in noi o farama de divinitate.

Oda pentru Cuvant

Sfinte , prin Tine isi au inceputul toate, prin Tine au purces spre existenta , din vrerea Tatalui. Amfora a vietii, opait al luminii oamenilor, fiu al lui Domnului. Tu ai fost de la inceputuri si tot Tu ai pus un nou hotar istoriei oamenilor, jertfindu-ti trupul de carne si anuland pacatul lui Adam, facandu-ne prin Tine, iara, copiii lui Dumnezeu. Tu esti adevarata Lumina, venind in lume te-ai daruit, ti-ai aruncat lumina asupra fiecaruia din noi. Tu ne-ai facut partasi la slava Ta prin fiecare Paste trait, prin fiecare Inviere si Inaltare. Slava intruparii Cuvantului, slava jertfei si rascumpararii sale, slava cuvantului care lumineaza !