Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am este imaginea unei fantani cu cumpana. Undeva pe langa Bucuresti, inainte de 1980. Mi se parea o imagine rupta din alta dimensiune a timpului, in care oamenii stiau sa traiasca dupa alte criterii, mult mai aproape de natura. Imi parea mai autentica decat toate casele de la muzeul satului, imi parea vie. Locul in care era amplasata emana parca energii pozitive, ca o poarta catre alt taram din care primeam, prin licoarea clara, mesaje despre apa vie, cea mai racoritoare apa bauta de mine vreodata. 
si mie imi placeau fantanile cu cumpana :)
RăspundețiȘtergeremai da nu inteleg totusi o chestie... blogul este sandraloredana si tu iti spui daniela... cam multe nume, dar care e smecheria?
mie imi mai plac si capitele cu fin!
RăspundețiȘtergere@Elza raspunsul este o poveste veche care dateaza din epoca in care inca ma incapatanam sa raman pe alta platforma in ciuda tuturor aberatiilor de functionare a aceleia. Amica mea se tot straduia sa ma aduca pe blogspot dar eu nu si nu pana ce mi-a deschis acest blog al carui nume este o combinare intre cele doua prenume ale noastre. Il foloseam ca blog in perioada in care nu puteam sa-mi accesez vechiul blog (numai pentru blog roll) insa ce mi-am zis la un moment dat, decat sa imi pierd insemnarile vechi, ia sa le transfer eu, partial, aici. Bineinteles ca mi-a fost greu sa-l personalizez dar... Ce am crezut eu ca voi putea face a fost sa ii schimb numele din sandraloredana insa se pare ca e imposibil... asta e, incerc sa ma obisnuiesc aici chiar sub acest pseudonim anagramat.
RăspundețiȘtergere@Rebelule acestea inca mai supravietuiesc in zilele noastre in peisajele rustice insa fantani cu cumpana eu nu prea am mai vazut.
RăspundețiȘtergere